Pierderea în greutate funcția cognitivă. Parteneri:

O hidratare corectă de doar 4 zile crește flexibilitatea cognitivă a copiilor preadolescenți ani O lectură de aproximativ 5 minute Tot mai multe dovezi sugerează faptul că la nivel global hidratarea în rândul copiilor este insuficientă. Această situație este cu atât mai alarmantă cu cât nici implicațiile hidratării asupra sănătății la copii nu sunt foarte bine cunoscute. Deshidratarea este definită ca fiind procesul de pierdere a apei, sub nivelul valorii de bază, necesar pentru menținerea funcțiilor vitale ale organismului. La adulți, deshidratarea a fost corelată în principal cu diminuarea atenției, pierderea memoriei pe termen scurt și modificarea funcției psihomotorie. Copiii pot avea un risc mai mare de deshidratare, deoarece depind de adulți pentru acces regulat la apă și au un necesar zilnic de apă mai mare în raport cu masa corporală.

Cuvinte cheie: declin cognitivdemențăinflamațieneuroimagistic. Abstract Introducere: Există din ce în ce mai multe dovezi ce sugerează o asociere pozitivă între inflamație și declinul cognitiv al vârstnicului și un posibil rol în apariția demenței.

1. Pierderea de grăsime pe șolduri
4. Medic rezident geriatrie si gerontologie Rezumat Diabetul, pe langa complicatiile clasice, reprezinta un risc major de declin cognitiv, dizablitati fizice, caderi si fracturi, precum si alte sindroame geriatrice.
5. Alina Andreea IacobescuMedic specialist Neurologie Pentru prima oară descrisă înde Alois Alzheimer, psihiatru și neuropatolog german, boala Alzheimer este cea mai frecventă formă a demenței, caracterizată în principal prin tulburări de memorie, dar cu serioase complicații pe parcursul evoluției sale.
6. Cum afectează obezitatea creierul adolescenţilor Ultimele studii în domeniu evidenţiază felul în care RMN-ul este capabil să arate modificările pe care le suportă creierul adolescentului care suferă de obezitate.

Metode: Circuitele fiziologice cu rol în conectarea sistemului imun cu sistemul nervos central cât și studiile ce arată asocierea dintre inflamație și funcția neurocognitivă sunt revizuite în cadrul acestui articol.

Rezultate: Studii recente arată că inflamația apărută la vârsta pierderea în greutate funcția cognitivă poate fi asociată cu funcția cognitivă și morfologia creierului.

Rezultatele din studiile pe oameni cât și pe animale de laborator folosind diverși markeri inflamatori, metode neuroimagistice și teste cognitive, arată contribuția inflamației la declinul performanței cognitive, putând chiar depăși alți factori cum ar fi: hipertensiunea, factorii metabolici, fumatul și ateroscleroza sub-clinică.

Pe de altă parte, limitările acestor studii sunt constituite de absența includerii unor factori cu posibil impact asupra mediatorilor inflamatori precum: boala inflamatorie acuta, stresul psihologic sau activitatea fizică.

Acest declin începe de obicei la persoanele de vârstă mijlocie și progresează constant pentru restul vieții, incluzând deteriorări ale unor sarcini precum flexibilitatea mentală, funcția de recunoaștere și memoria de lungă durată.

De asemenea, deteriorarea funcției cognitive are un impact negativ asupra calității vieții și impune un risc semnificativ pentru demență, accidente, spitalizări și deces 1, 2, 3. Studiile recente 4, 5, 6 s-au focusat pe identificarea factorilor de risc modificabili asociați cu declinul cognitiv, iar rezultatele sugerează pierderea în greutate funcția cognitivă inflamației sistemice în acest proces, în contradicție cu vechea paradigmă conform căreia sistemul imun și creierul ar funcționa izolat unul de celălalt datorită separării anatomice a leucocitelor de sistemul nervos central prin bariera hemato-encefalică.

Au fost identificate cel puțin trei căi moleculare diferite ce leagă stimulii imuni periferici de modificări ale sistemului nervos central. În prima cale, citokinele periferice stimulează celulele endoteliale vasculare cerebrale să elibereze mesageri secunzi în SNC ce la rândul lor promovează eliberarea citokinelor inflamatorii O altă cale este reprezentată de citokinele periferice ce activează pierderea în greutate funcția cognitivă vagale aferente și stimulează producerea de citokine pro-inflamatorii via semnale din nucleul tractului solitar A treia cale este reprezentată de citokine periferice transportate activ în regiuni paraventriculare ale BHE 13 și de acolo în Arzător de grăsime nou nordic. Aceste căi furnizează o legătură între expresia periferică de citokine pro-inflamatorii și răspunsul imun central care poate determina simptome neurocognitive.

• Mild cognitive impairment is frequently ignored by both patient and family doctor.
• Slăbire 2 buc
• afectiuni creier

Citokinele pro- inflamatorii intră in sistemul circulator periferic și determină un răspuns inflamator sistemic caracterizat de sinteza hepatică și eliberarea de proteine de fază acută precum proteina C reactivă PCR 14, Mai mult, a fost demonstrat că nivelurile circulante de IL-6 și PCR cresc o dată cu vârsta și pot prezice un risc accelerat al declinului cognitiv la vârstnici De exemplu, șoarecii modificați genetic ce au nivele crescute de Menopauză și pierdere în greutate prezintă deficite ale plasticității sinaptice și ale comportamentului de evitare a factorilor stresori 17iar administrarea de antagoniști ai receptorilor de IL-6 la șoarecii normali previne scăderea potențării de lungă durată LTP în hipocamp, pierderea în greutate funcția cognitivă și sechelele subsecvente ce acompaniază inflamația centrală și periferică Toate adunate, aceste rezultate sugerează o implicare esențială a citokinelor pro- inflamatorii în modularea proceselor neuro-moleculare ale funcțiilor cognitive precum învățarea și memoria.

Studii pe șoareci expuși la izolare socială pe o perioadă de 4 săptămâni, au arătat un nivel crescut de IL-1F hipocampal, neurogeneză hipocampală scăzută și o deteriorare a memoriei hipocamp-dependente VÂRSTA Procesul de îmbătrânire este considerat a fi asociat cu un status pro-inflamator ce crește expresia citokinelor în periferie 23IL-6 în hipocamp și în regiuni prefrontale 24activând microglia De asemenea, receptorii citokinelor pro-inflamatorii sunt exprimați pe microgliile din hipocamp și in regiunile prefrontale Studiile pe animale sugerează că activarea microglială dependentă de vârstă determină un răspuns central exagerat la inflamația periferică, ce poate avea un rol în declinul neurocognitiv ce acompaniază procesul de îmbătrânire De exemplu, un studiu longitudinal, dublu orb, a împărțit 20 de subiecți de sex masculin într-un grup de intervenție care a primit endotoxină Salmonella și placebo care a primit soluție salină 33 și a arătat prezența unor modificări semnificative în performanța cognitivă a grupului de intervenție.

Mai mult decât atât, efectul a fost dependent de nivelul de IL-6, răspunsurile mai mari fiind un factor predictiv al afectării performanței. Rezultate similare au fost raportate în studii ulterioare conduse de Krabbe et al. Ambele studii au găsit o asociere inversă intre producția de IL-6 si performanța memoriei declarative și la nivelul funcției executive.

O dovadă mai directă a rolului IL-6 vine dintr-un studiu condus de Spath Schwalbe et al. Chiar dacă evaluările specifice ale abilității cognitive pot varia, există câteva studii ce arată o asociere inversă între markerii pro- inflamatori și funcția cognitivă Zuliani et al.

Este posibil ca nivelul crescut al citokinelor periferice să reflecte o consecință mai mult decât o cauză a unui proces neurodegenerativ Studiile cu design longitudinal arată că inflamația periferică prezice declinul cognitiv și ulterior riscul pentru demența Alzheimer și celelalte demențe Spre exemplu, un studiu recent subliniază că persoanele ce suferă de o afecțiune cronică inflamatorie precum poliartrita reumatoidă, au niveluri ridicate de IL-6 comparativ cu participanții sănătoși și un risc de 1,96 mai mare de a dezvolta o afectare cognitivă ușoară dar și un risc de 2,43 mai mare de a dezvolta demență Alzheimer în următorii 20 de ani Rezultatele sunt confirmate de alte studii ce arată că nivelurile crescute de PCR și producția crescută de TNF-α au fost asociate cu un risc crescut de demență Alzheimer și demență vasculară la vârstă înaintată 44, Pe de altă parte, în studiul Framingham, nivelurile crescute de PCR nu au fost corelate cu riscul de demență, în rândul adulților, pe o perioadă de 13 ani Toate acestea oferă o legătură între inflamația cronică și funcționalitatea cognitivă diminuată.

Astfel se remarcă posibilitatea ca un nivel crescut de citokine să constituie un marker biologic pentru un risc de declin cognitiv accelerat.

Cu cât subiecții pierderea în greutate funcția cognitivă mai în vârstă, cu atât valoarea WMH este mai mare 47 și a fost demonstrat că aceasta prezice un risc de infarct, demență, declin cognitiv și deces Posibilitatea ca procesul inflamator să joace un rol în creșterea WMH a fost un element central în câteva studii recente 49, Un studiu recent condus de către Furney et.

Cu toate că nivelurile de citokine și rezultatele IRM-urilor au contribuit independent la predicția riscului, un model ce le combină pe ambele este de luat în calcul pentru o mai bună predictibilitate.

Există dovezi cum că inflamația joacă un rol în progresul către demență și acestea ridică întrebarea dacă tehnicile de IRM structural nu ar putea detecta adecvat toate modificările induse de inflamație.