Pierderea în greutate a unei singure mame

Deşi factorii de risc dobândiţi joacă un rol important în patogenia diabetului gestaţional, se consideră că la gravidele care dezvoltă această boală există un defect genetic moştenit al celulelor beta-pancreatice. Acestea nu-şi pot creşte suficient secreţia de insulină pentru a compensa gradul de insulinorezistenţă instalat în sarcină.

Diagnosticul în diabetul gestaţional Semnele şi simptomele sunt puţine şi nespecifice sau pot lipsi. Pot fi reprezentate de astenie, poliurie, polidipsie, glicozurie, candidoze recurente sau tulburări de vedere. Îngrupul de consens internaţional — International Association of Diabetes and Pregnancy Study Groups compus din obstetricieni şi diabetologi — a stabilit următoarele: prima determinare a glicemiei se face la luarea în evidenţă a gravidei. La valori patologice, se interpretează ca diabet pregestaţional.

Informatii utile

Valorile normale ale glicemiei impun ca în săptămânile de sarcină să se efectueze un test de toleranţă la glucoză TTOG. Dacă există factori de risc, TTOG se poate efectua şi înainte de săptămâna a a. Testul se face dimineaţa, după un post alimentar de 8 ore, cu 75 g de glucoză pulvis. Determinarea glicemiei se face à jeun, la o oră după administrarea glucozei, apoi la două ore. Este suficientă o singură valoare a glicemiei peste cut-off-urile menţionate. Hemoglobina glicozilată nu este un marker fidel la femeia gravidă.

Pentru acurateţea TTOG, gravidei nu-i este permis să mănânce, să fumeze sau să mestece gumă în perioada testării. Pierderea în greutate a unei singure mame diabetului zaharat asupra mamei Asocierea diabet zaharat — sarcină poate afecta grav sănătatea gravidei. Gastropatia diabetică este frecventă şi se manifestă prin greţuri, vărsături, urmate de control slab al glicemiei. Cele mai frecvente sunt infecţiile urinare, respiratorii, pelviene.

Plăgile infectate sunt de două-trei ori mai frecvente decât în populaţia generală. Candidozele vaginale, bucale şi tegumentare sunt frecvente. Hipertensiunea arterială, indusă sau exacerbată de diabet, este principala cauză a întreruperii sarcinii înainte de termen. Exacerbarea hipertensiunii este corelată cu afectarea diabetică a altor organe vasculită, proteinurie, infecţii. Hiperinsulinemia are efect hipertensiv prin câştig ponderal, prin creşterea volumului extracelular cauzat de retenţia de sodiu şi prin stimulare simpatică.

Pierderea de sarcină este mai frecventă la gravidele care asociază obezitate şi au vârsta peste 35 de ani. Naşterea prematură — indiferent de tipul de diabet, riscul este de cinci ori mai mare comparativ pierderea în greutate israeliană gravidele fără alţi factori de risc. Afectarea vasculară a placentei poate face ca fluxul de oxigen către făt să fie limitat spre sfârşitul sarcinii, aceasta grăbind naşterea.

Diabetul necontrolat poate determina hidramnios, probabil din cauza poliuriei determinate de hiperglicemia fetală. Gravidele diabetice au un risc de a dezvolta sindrom metabolic de cinci ori mai mare faţă de normoponderale. Post-partum, femeile care au avut diabet gestaţional prezintă modificări cardiovasculare, rezistenţă vasculară periferică, debit sistolic scăzut, disfuncţie diastolică, îngroşarea intimei arterei carotide, pierderea în greutate a unei singure mame endotelială.

Valori crescute ale tensiunii arteriale sistolice au fost decelate încă din primii cinci ani post-partum. Cea mai nefericită complicaţie este moartea inexplicabilă a fătului aparent sănătos, in utero, la 35 de săptămâni de sarcină. De regulă, sunt feţi mari pentru vârsta gestaţională.

Se presupune că hiperglicemia favorizează unele aberaţii cronice în transportul oxigenului şi împreună cu metaboliţii fetali alteraţi ar putea explica moartea fătului. Nivelul crescut de glucoză pe care-l primeşte fătul prin placentă va stimula secreţia de insulină fetală. Primind o cantitate de energie mai mult decât necesar, fătul va depune depozite adipoase în exces pe umeri şi trunchi şi va deveni macrosom, cu o greutate medie de g, îngreunând astfel naşterea naturală.

Paradoxal, putem întâlni şi restricţie de creştere intrauterină, din pictograma arsurilor de grăsime anomaliilor vasculare materne, asociată cu scăderea perfuziei utero-placentare şi cu anomalii congenitale fetale. Malformaţiile fetale pot fi de la incompatibile cu viaţa, până la malformaţii care afectează calitatea vieţii. Diabetul matern are efect embriotoxic.

Incidenţa anomaliilor structurale fetale determinate de diabetul pregestaţional este de trei-patru ori mai mare decât în sarcinile normale. Embriopatia diabetică poate afecta orice organ sau sistem în dezvoltare chiar înainte de săptămâna a şaptea de gestaţie.

Putem întâlni: defecte ale membrelor, agenezie sacrală, anencefalie, microcefalie, hidrocefalie, spina bifida, situs inversus, atrezie anală sau rectală, agenezie renală, rinichi polichistic, duplicitate ureterală, diverse afectări cardiace — transpoziţie de vase mari, defect septal ventricular sau atrial, coarctaţie de aortă, arteră ombilicală unică.

De remarcat este cardiomiopatia hipertrofică, ce poate progresa la insuficienţă cardiacă congestivă şi dispare până la şase luni. Neonatal, putem întâlni: sindromul de detresă respiratorie — din cauza maturării pulmonare întârziate la feţii din mame diabetice. În timpul sarcinii, glucoza trece din circulaţia maternă în cea fetală, stimulează celulele beta-pancreatice să secrete mai multă insulină şi se produce o hiperplazie a celulelor pancreatice fetale. Imediat după naştere dispare fluxul constant şi mare al glucozei dinspre mamă spre copil, dar secreţia de insulină din celulele hiperplazice pancreatice este în continuare crescută, consumul de glucoză este crescut, iar producerea de glucoză este redusă, astfel instalându-se hipoglicemia.

Pe termen lung, copiii rezultaţi din mame cu diabet, indiferent de tip, pot dezvolta obezitate, hipertensiune arterială şi diabet zaharat.

Hiperglicemia mamei creşte de două ori riscul de suprapondere al copiilor la ani. Câştigul ponderal în exces al gravidelor creşte riscul de obezitate al copilului, independent de alţi factori genetici, în jurul vârstei de ani.

Pierderea sarcinii

Un factor de protecţie împotriva acestor urmări ar fi alimentaţia la sân, urmată de exerciţiu fizic şi dietă echilibrată în viitor. Alăptarea şi diabetul Laptele mamelor diabetice are aceeaşi compoziţie ca şi al mamelor sănătoase.

Alăptarea la sân aduce beneficii pentru copil şi pentru mamă. Copilului i se asigură cantitatea şi calitatea optimă de nutrienţi şi de anticorpi cu rol protector.

Pentru mamă, scade riscul apariţiei depresiei postnatale şi creşte legătura emoţională mamă-copil. La cele tratate cu insulină, scad necesarul insulinic şi riscul de a dezvolta un diabet zaharat de tip 2.

Multumescu-ti Tie, Doamne...

Pierderea în greutate este mai accentuată, astfel încât revenirea la greutatea ideală se face în aproximativ patru luni postnatal.

Managementul diabetului zaharat la gravide Diagnosticarea precoce şi menţinerea unor ţinte glicemice stricte sunt foarte importante pentru sănătatea mamei şi a copilului, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Se determină glicemia de patru ori pe zi, à jeun şi la o oră postprandial. Dieta individualizată contribuie la asigurarea unui control optim al greutăţii corporale în sarcină şi la obţinerea şi menţinerea în ţintă a valorilor glicemice.

ADA şi Colegiul American al Obstetricienilor şi Ginecologilor recomandă efortul fizic moderat, constând în mers pe jos sau înot cel puţin 30 de minute pe zi, 5 zile pe săptămână. Dacă glicemia nu poate fi menţinută în limite optime, se pierderea în greutate a unei singure mame la tratament medicamentos, conform schemei terapeutice stabilite de diabetolog. Pentru a îndepărta riscul de preeclampsie, se ur­mă­reşte gravida săptămânal sau la două săptămâni, cu determinarea proteinuriei şi a clearance-ului la creatinină.

Se doreşte ca naşterea să se desfăşoare la termen pierderea în greutate a unei singure mame cât mai aproape de termen, pe căi naturale sau prin operaţie cezariană, în funcţie de decizia obstetricianului. Post-partum se determină glicemia în prima zi, apoi TTOG la şase săptămâni.

Pentru planificarea sarcinii următoare, după diabet zaharat gestaţional, se recomandă contraceptive orale microdozate estrogen-progesteron. În trimestrul al II-lea, sunt utile ecografiile pentru depistarea malformaţiilor fetale, măsurarea alfa-fetoproteinei serice materne, în săptămânile de sarcină, şi creşterea dozei de insulină, deoarece cresc hormonii materni antagonişti insulinei. În trimestrul al III-lea, se fac evaluarea generală a mamei şi fătului, ecografii şi se stabileşte modalitatea de naştere.

Pentru a evita o sarcină ulterioară, singura modalitate este sterilizarea chirurgicală, deoarece contracepţia hormonală este contraindicată din cauza afectării vasculare specifice diabetului, iar dispozitivele intrauterine cresc riscul infecţiilor pelviene. Echipa medicală de îngrijire a gravidei cu diabet zaharat Pentru a duce o sarcină la bun sfârşit şi pentru a diminua riscurile pentru mamă şi făt, este nevoie de o echipă multidisciplinară, fiecare cu sarcini precise şi care să colaboreze.

Formular de căutare

Echipa trebuie să fie formată din medic de familie, diabetolog, obstetrician, neonatolog, cardiolog, medic de anestezie-terapie intensivă, psiholog, dietetician. Medicul de familie, cunoscându-şi pacienţii, poate identifica femeile cu risc crescut să facă diabet gestaţional, femeile cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 care doresc să devină mame şi să le informeze asupra riscurilor materno-fetale.

Mdicul intervine în pregătirea sarcinii, prin consiliere pentru scădere ponderală, control glicemic optim şi administrare de acid folic. Tuturor gravidelor le recomandă efectuarea glicemiei şi a TTOG în săptămânilepentru depistarea diabetului gestaţional, apoi, împreună cu diabetologul şi obstetricianul, manageriază sarcina.

Post-partum, participă la evaluarea femeii şi la planningul familial. Medicul diabetolog confirmă diagnosticul de diabet în sarcină, face evaluarea iniţială şi periodică, stabileşte şi readaptează tratamentul antidiabetic şi supraveghează programul de monitorizare, evaluarea şi dispensarizarea post-partum, împreună cu ceilalţi membri ai echipei medicale.

Medicul obstetrician evaluează şi monitorizează mama şi fătul, stabileşte momentul şi modul în care se desfăşoară naşterea şi conduce naşterea. Medicul ATI, cardiologul şi neonatologul participă la supravegherea naşterii şi la intervenţia rapidă pentru complicaţiile specifice apărute în timpul sarcinii sau al naşterii la o gravidă diabetică. Dieteticianul — informare, inducerea de deprinderi legate de optimizarea stilului de viaţă.

Psihologul — consiliere şi suport psihologic. Concluzii În situaţia actuală, când vârsta la prima sarcină se apropie de decada a patra, iar obezitatea ocupă un loc important în patologia curentă, ne aşteptăm la o creştere a cazurilor de sarcină la femei diabetice sau de diabet gestaţional. Cunoscând complicaţiile imediate şi tardive asupra mamei şi copilului, medicul de familie, prin implicarea sa directă şi prin echipa pe care o formează cu celelalte specialităţi, poate identifica şi monitoriza eficient gravidele, astfel încât dereglarea metabolică să influenţeze cât mai puţin sarcina şi sănătatea mamei şi a fătului.

Conflict of interests: The author declares no conflict of interests. Bibliografie Diabetes in pregnancy: management from preconception to the postnatal period, NICE guideline. Published: 25 February Diabetes Care American Diabetes Association. Standard of Medical Care in Diabetes - Diabetul zaharat gestaţional - ghid clinic.