Luptându-vă să slăbești vă rugăm să ajutați

Skip Next Conversaţii cu Dumnezeu Vol. Prin tine sunt binecuvântat mai mult decât în visele mele cele mai înalte. Mi-ai făcut sufletul să cânte din nou. Mi-ai arătat dragoste într-o formă miraculoasă. Şi m-ai redat Mie însumi. Îţi dedic cu smerenie această carte, Ţie, cel mai mare învăţător al meu. Sper că, într-o bună zi, toată lumea va putea lega o prietenie cu Dumnezeu. Apoi, îi mulţumesc minunatei mele partenere de viaţă căreia îi exprim recunoştinţa şi îi dedic această carte.

Când mă gândesc la Nancy, cuvintele mele de mulţumire par foarte slabe faţă de faptele ei şi mă simt incapabil să găsesc un mod de a reda cât de extraordinară este.

Ştiu doar un luptându-vă să slăbești vă rugăm să ajutați lucru. Activitatea mea n-ar fi fost posibilă fără ea. Apoi, doresc să îi arăt recunoştinţă domnului Robert S. Friedman, editor la Hampton Roads Publishing Company, pentru curajul său de a aduce acest material în faţa publicului în şi de a publica toate volumele din trilogia CCD. Decizia lui de a accepta un manuscris care a fost respins de patru alte edituri a schimbat viaţa luptându-vă să slăbești vă rugăm să ajutați milioane de oameni.

Şi nu pot să las să treacă această ultimă parte din trilogia CCD, fără să-mi arăt recunoştinţa faţă de extraordinara contribuţie la publicarea ei pe care şi-a adus-o Jonathan Friedman, a cărui viziune clară, dedicare totală, profunzime a înţelegerii spirituale, entuziasm nesfârşit şi har creativ ieşit din comun, sunt în mare măsură motivul pentru care Conversaţiile cu Dumnezeu şi-au găsit la timp cum să funcționeze pierderea în greutate spre rafturile librăriilor.

Jonathan Friedman a fost cel care a recunoscut imensitatea acestui mesaj şi importanţa lui, prevăzând că va fi citit de milioane de oameni, intuind că această carte va intra în literatura spirituală clasică. Hotărârea cu care a acţionat a dus la realizarea la timp a CCD în forma în care au apărut, iar munca lui plină de devotament a permis eficienţa distribuţiei iniţiale a cărţii. Toţi cei care iubesc CCD sunt îndatoraţi pe vecie lui Jonathan, aşa cum sunt şi eu.

Vreau să-i mulţumesc şi lui Matthew Friedman pentru munca lui neobosită la acest proiect, încă de la bun început. Nu pot să subliniez destul valoarea eforturilor lui co-creatoare în design şi producţie. La urmă, vreau să-mi exprim recunoştinţa faţă de unii dintre autorii şi învăţătorii ale căror lucrări au schimbat atât de tare peisajul filozofic şi spiritual al Americii şi al lumii şi 1 Conversaţii cu Dumnezeu Vol.

Larry Dossey, Dr. Wayne Dyer, Dr. Raymond Moody, James Redfield, Dr. Bernie Siegel, Dr. Brian Weiss, Marianne Williamson şi Gary Zukav - tuturor celor pe care am ajuns să-i cunosc personal şi să-i respect foarte tare le transmit mulţumirile unui public recunoscător, cât şi aprecierea şi admiraţia mea personală.

Aceştia sunt câţiva dintre cei-care-ne-arată-drumul ai zilelor noastre, aceştia sunt ceicare-găsesc-cărarea şi, dacă am fost în stare să pornesc într-o călătorie individuală ca persoană care declară în public adevărul etern, aceasta s-a întâmplat pentru că ei, cât şi alţii pe care nu i-am întâlnit, au făcut ca totul să fie posibil. Munca lor de-o viaţă este o mărturie a extraordinarei străluciri a luminii din toate sufletele noastre.

Ei au demonstrat ceea ce eu doar am expus prin vorbe. O spun ca o persoană care a avut foarte puţin de-a face cu scrisul ei. Asta-i tot ceea ce am făcut din încoace când a început această conversaţie cu Dumnezeu.

Vino, mamă, să mă vezi la spitalul de obezi – Viorel Ilișoi

În acel an s-a întâmplat că, profund deprimat, am strigat îndurerat: Ce trebuie să fac pentru ca viaţa mea să meargă bine? Ce am făcut ca să merit o viaţă de luptă continuă? Am scris aceste întrebări pe o foaie de hârtie într-o scrisoare furioasă către Dumnezeu.

Spre marele meu şoc şi spre marea mea surpriză, Dumnezeu mi-a răspuns.

Răspunsul a venit în forma unor cuvinte şoptite în mintea mea de către o Voce Fără Glas. Am fost norocos că am scris acele cuvinte. Fac acest lucru de peste 6 ani.

Şi, întrucât mi s-a spus că într-o zi acest dialog particular va deveni o carte, la sfârşitul anului am trimis unui editor primul teanc de foi ce conţineau acele cuvinte. Ele au ajuns pe rafturile librăriilor 7 luni mai târziu.

Calaméo - Orion Va Rasari - Poul Anderson

A doua tranşă din dialog a devenit şi ea un bestseller, fiind pe lista din The Times timp de mai multe luni. Iar acum, iată partea a treia şi finală a acestei conversaţii extraordinare. Au fost necesari 4 ani pentru a scrie această carte. Ea nu a venit cu uşurinţă. Spaţiile de timp între momentele de inspiraţie au fost enorme, mai mult decât o dată întâmplându-se să se întindă pe o prăpastie de peste jumătate de an. Cuvintele din primul volum au fost dictate în decursul unui singur an.

Volumul doi a venit într-un răstimp puţin mai lung. Dar acest segment final a fost scris în timp ce luptându-vă să slăbești vă rugăm să ajutați mă aflam în ochii publicului. Vă puteţi imagina în ce situaţie am fost pus şi ce impact a avut aceasta asupra procesului de a-l aduce la bun sfârşit. Era ca şi cum aş fi făcut dragoste pe un loc marcat din stadionul Yankee. Dacă stau să mă gândesc mai bine, chestia asta mi-ar fi adus mult mai multă intimitate.

În timp ce scriam volumul III, de fiecare dată când luam stiloul în mână, simţeam că cinci milioane de oameni se uită, aşteaptă şi atârnă de fiecare cuvânt. Am spus acestea, nu ca să mă laud că am încheiat această lucrare, ci ca să explic de ce a durat atât de mult.

Orion Va Rasari - Poul Anderson

În aceşti ultimi ani, momentele mele de singurătate mentală, spirituală şi fizică au fost foarte puţine şi deosebit de rare. Am stagnat multe luni, apoi am scris un an întreg, pentru ca, în cele din urmă, totul să culmineze cu ultimele capitole care au fost scrise în primăvara şi vara lui Trebuie să fie clar un lucru: în nici un caz această carte nu a fost grăbită artificial.

Uneori inspiraţia venea uşor, alteori puneam, pur şi simplu, stiloul jos şi refuzam să scriu - la un moment dat asta a durat mai mult de 14 luni. Eram hotărât să nu scot nici un fel de carte, dacă asta însemna să mă forţez să o scot numai pentru că promisesem că o fac. Chiar dacă acest lucru îl făcea pe editorul mei să fie puţin luptându-vă să slăbești vă rugăm să ajutați, mie îmi dădea încredere în ceea ce urma să apară, oricât de mult timp ar fi durat. Acum v-o prezint vouă cu încredere.

Această carte însumează învăţăturile din primele două tranşe ale trilogiei, apoi le duce mai departe, înspre o concluzie logică şi care-ţi taie respiraţia. Dacă aţi citit fiecare introducere de la primele două tranşe, ştiţi că de fiecare dată am fost puţin îngrijorat. De fapt, speriat de care ar putea fi reacţia la aceste scrieri.

Acum nu mai sunt speriat. Nu mai simt nici o teamă în legătură cu volumul trei. Ştiu că el îi va atinge pe mulţi dintre cei care-l citesc, cu introspecţia şi adevărul lui, cu căldura şi dragostea lui.

Cred că acesta este un material spiritual sacru. Văd acum că acelaşi lucru este adevărat în ceea ce priveşte întreaga trilogie şi că aceste cărţi vor fi citite şi studiate timp de zeci de ani, chiar timp de generaţii.

Vino, mamă, să mă vezi la spitalul de obezi

Probabil, timp de secole. Deoarece, luată la un loc, trilogia acoperă o gamă uluitoare de subiecte - de la cum să faci ca relaţiile să funcţioneze, până la natura realităţii supreme şi cosmologia universului - şi include observaţii asupra vieţii, morţii, dragostei, căsătoriei, sexului, calităţii de părinte, sănătăţii, educaţiei, economiei, politicii, spiritualităţii şi religiei, muncii de o viaţă şi traiului sănătos, fizicii, timpului, moravurilor şi obiceiurilor sociale, procesului de creaţie, relaţiilor noastre cu Dumnezeu, ecologiei, crimei şi pedepsei, vieţii în societăţile foarte evoluate din cosmos, a ceea ce e corect şi ce e greşit, miturilor şi eticilor civilizaţiilor, sufletului, sufletelor pereche, naturii, dragostei adevărate şi drumului către exprimarea extraordinară a părţii din noi înşine care cunoaşte divinitatea ca fiind moştenirea noastră naturală.

Rugăciunea mea este ca această carte să vă folosească. Binecuvântaţi să fim cu toţii! Îl aştept pe Dumnezeu. El mi-a promis că vine, tot aşa cum a venit şi în Duminica de Paşte, de anul trecut şi de acum doi ani, pentru a începe o altă conversaţie care va dura un an. Pentru moment, va fi cea de-a treia şi ultima.

Acest proces - această comunicare extraordinară - a început în Ea se va încheia de Paşti în Trei ani, trei cărţi. Prima a tratat despre probleme personale generale - relaţii romantice, cum să-ţi găseşti serviciul potrivit, s-a ocupat de energiile puternice ale banilor, dragostei, sexului şi ale lui Dumnezeu, cât şi despre modul în care le putem integra în viaţa noastră de zi cu zi. Al doilea volum a extins aceste teme, trecând la consideraţii geopolitice majore - natura guvernelor, cum să creăm o lume fără război, bazele pentru o societate internaţională unificată.

Această parte a treia şi finală a trilogiei se va concentra, după cum mi s-a spus, asupra celor mai ample întrebări pe care şi le pune omul. Concepte tratând despre alte tărâmuri, alte dimensiuni şi despre modul în care este creată toată această ţesătură complicată.

🍀Mănâncă și slăbește: 6 alimente pe care sa le mananci la timp ca sa slabesti - Eu stiu TV

Ca şi în cazul primelor două manuscrise, nu am nici o idee încotro mă îndrept. Procedeul este simplu. Aşez creionul pe hârtie, pun o întrebare şi văd ce gânduri îmi vin în minte.

Dacă nu apare nimic, dacă nu mi se dau cuvinte, pun totul deoparte şi aştept o altă zi.

Întregul proces a luat aproape un an pentru prima carte, peste un an pentru cea de-a doua. Aceasta este încă în curs de elaborare, acum când o încep pe a treia. Cred că acesta va fi cel mai important volum dintre toate. De când am început acest dialog, pentru prima dată simt că devin foarte neliniştit de tot ce se întâmplă. Au trecut două luni de când am scris primele patru sau cinci paragrafe.

Două luni de la Paşte şi nu a apărut nimic - nimic, decât un sentiment de nelinişte. Am petrecut săptămâni revăzând şi corectând greşelile din manuscrisul primei cărţi din această trilogie - şi chiar în săptămâna aceasta am primit versiunea finală, corectată, a volumului I, dar am trimis-o înapoi cu 43 de greşeli de corectat.

Trebuia să fie terminat până la Paştele anului Cartea de faţă, începută în Duminica Paştelui, în ciuda faptului că volumul II nu a fost terminat, a zăcut în dosarul ei - iar acum, când volumul II este complet - ţipă luptându-vă să slăbești vă rugăm să ajutați i se dea atenţie. Cu toate acestea, pentru prima dată din când a început totul, am senzaţia că mă opun angrenajului în care am intrat, ba chiar îl resping. Aproape că mă simt prins în capcană de această obligaţie şi niciodată nu mi-a plăcut să fac ceva ce trebuie făcut.

Mai mult decât atât, după ce am dat câtorva persoane exemplare necorectate din primul manuscris şi le-am auzit reacţiile, sunt absolut convins că toate trei volumele vor fi foarte mult citite, examinate în amănunţime, analizate pentru relevanţa lor teologică şi dezbătute cu pasiune timp de zeci de ani.

Acest lucru mă face să-mi natural subțire în jos foarte greu să deschid pagina de faţă; mi-e foarte greu să consider creionul ca fiind prietenul meu - deoarece, pe măsură ce îmi dau seama că acest material trebuie dus la bun sfârşit, ştiu că mă expun celor mai grosolane atacuri, ridicolului şi chiar urii din partea multor oameni, pentru că am îndrăznit să prezint această informaţie - şi nu în mai mică măsură - pentru că am îndrăznit să anunţ că ea mi-a venit direct de la Dumnezeu.

Cei care m-au cunoscut în trecut - inclusiv fostele neveste şi propriii mei copii - ar avea tot dreptul să iasă în faţă şi să nege aceste scrieri, date fiind performanţele mele penibile ca fiinţă umană aflată în funcţia simplă, nesofisticată, de soţ şi tată.

Am eşuat lamentabil şi în această calitate şi în alte aspecte ale vieţii, legate de prietenie, integritate, hărnicie şi responsabilitate. Pe scurt, sunt absolut conştient că nu sunt demn de a mă prezenta ca un om al lui Dumnezeu sau ca un mesager al adevărului.

Ar trebui să fiu ultima persoană care să-mi asum un astfel de rol sau măcar să îndrăznesc să mă gândesc la el. Aduc o jignire adevărului, îndrăznind să-l rostesc, când întreaga mea viaţă a fost o mărturie a propriilor mele slăbiciuni. Din aceste motive, Te rog, Dumnezeule, să mă eliberezi de datoria mea de a-Ţi fi scrib şi să găseşti pe altcineva a cărui viaţă îl face mai vrednic de o astfel de cinste. Mi-ar plăcea să terminăm ceea ce am început - deşi nu ai nici o obligaţie în acest sens.

Întrucât văd că gândul de a le avea îţi dă un sentiment prea mare de vinovăţie. Tot ceea ce s-a întâmplat în viaţa ta s-a petrecut în mod perfect pentru ca tu - şi toate sufletele care au avut legătură cu tine - să evoluaţi exact aşa cum aveaţi nevoie şi cum voiaţi să evoluaţi.

Simt că în cea mai mare parte din viaţa mea am fost foarte egoist - incredibil de egoist - când am făcut ce mi-a plăcut, fără să-mi pese de impactul pe care aceasta o avea asupra celorlalţi. Nu e nimic rău în a face ceea ce-ţi place… Dar atât de mulţi oameni au fost răniţi, dezamăgiţi Problema este ce anume îţi place cel mai mult.

Am impresia că spui că ceea ce-ţi place cel mai mult acum este comportamentul care îi răneşte cel mai puţin sau chiar deloc pe ceilalţi. Pui totul într-o lumină foarte blândă.

Am făcut-o intenţionat.